Indicele Prețurilor bunurilor de Consum (IPC)
IPC reprezintă indicatorul statistic cel mai utilizat pentru a măsura evoluţia nivelului preţurilor dintr-o economie.
De exemplu, pentru a putea compara salariile de acum 10 ani cu cele din prezent, trebuie să găsim un mijloc de a transforma sumele de bani disponibile la momente diferite în putere de cumpărare, ceea ce înseamnă aducerea acestora la acelaşi numitor.
Aceasta este funcţia IPC, aceea de a permite evidenţierea modificărilor în „costul vieţii”. Când IPC creşte înseamnă că oamenii trebuie să cheltuiască mai mulţi bani pentru conservarea nivelului vieţii.
Calculul IPC
Există cinci etape în calculul IPC:
1. Prima etapă constă în determinarea compoziţiei coşului de consum, adică stabilirea bunurilor şi a cantităţilor cu care acestea intră în coşul de consum. Exemplu: 4 mere şi 2 portocale.
2. A doua etapă constă în culegerea preţurilor bunurilor luate în considerare:
Ani Preţul merelor Preţul portocalelor
2001 1 leu 2 lei
2002 2 lei 3 lei
2003 3 lei 4 lei
3. A treia etapă constă în calcularea costului coşului de bunuri:
2001: (4 mere x 1 leu) + (2 portocale x 2 lei) = 8 lei
2002: (4 mere x 2 lei) + (2 portocale x 3 lei) = 14 lei
2003: (4 mere x 3 leu) + (2 portocale x 4 lei) = 20 lei
4. A patra etapă constă în alegerea anului de referinţă şi calculul IPC
2001: IPC = 8 lei/8 lei x 100 = 100%
2002: IPC = 14 lei/8 lei x 100 = 175%
2003: IPC = 20 lei/8 lei x 100 = 250%
5. A cincea etapă descrie calculul ratei inflaţiei:
2002: (175 – 100) / 100 x 100 = 75%
2003: (250 – 175) / 175 x 100 = 43%
Organismele statistice oficiale efectuează exact aceste calcule; diferenţele constă în luarea în considerare a preţurilor a sute de produse care compun „coşul de consum”.
Leave a Reply