IPC reprezintă indicatorul statistic cel mai utilizat pentru a măsura evoluţia nivelului preţurilor dintr-o economie.

De exemplu, pentru a putea compara salariile de acum 10 ani cu cele din prezent, trebuie să găsim un mijloc de a transforma sumele de bani disponibile la momente diferite în putere de cumpărare, ceea ce înseamnă aducerea acestora la acelaşi numitor.

Aceasta este funcţia IPC, aceea de a permite evidenţierea modificărilor în „costul vieţii”. Când IPC creşte înseamnă că oamenii trebuie să cheltuiască mai mulţi bani pentru conservarea nivelului vieţii.

Calculul IPC

Există cinci etape în calculul IPC:

1. Prima etapă constă în determinarea compoziţiei coşului de consum, adică stabilirea bunurilor şi a cantităţilor cu care acestea intră în coşul de consum. Exemplu: 4 mere şi 2 portocale.

2. A doua etapă constă în culegerea preţurilor bunurilor luate în considerare:

Ani             Preţul merelor         Preţul portocalelor

2001                 1 leu                           2 lei

2002                 2 lei                             3 lei

2003                  3 lei                             4 lei

3. A treia etapă constă în calcularea costului coşului de bunuri:

2001:       (4 mere x 1 leu) + (2 portocale x 2 lei) = 8 lei

2002:       (4 mere x 2 lei) + (2 portocale x 3 lei) = 14 lei

2003:       (4 mere x 3 leu) + (2 portocale x 4 lei) = 20 lei

4. A patra etapă constă în alegerea anului de referinţă şi calculul IPC

2001:       IPC = 8 lei/8 lei x 100 = 100%

2002:       IPC = 14 lei/8 lei x 100 = 175%

2003:       IPC = 20 lei/8 lei x 100 = 250%

5. A cincea etapă descrie calculul ratei inflaţiei:

2002:       (175 – 100) / 100 x 100 = 75%

2003:       (250 – 175) / 175 x 100 = 43%

Organismele statistice oficiale efectuează exact aceste calcule; diferenţele constă în luarea în considerare a preţurilor a sute de produse care compun „coşul de consum”.